Durerea mea, ce plângi și-acum
Ca un copil neînțărcat,
Curând te voi lăsa oricum,
Căci timpul mi-e înaintat...

Cât te-am vegheat în negre nopți,
Precum o mamă-n căpătâi...
Când îmi gemeai că nu mai poți,
Stăteam... Stăteam să te mângâi...

Și ascultam al tău tumult...
Și lacrima-ți ștergeam ades...
Și-am înțeles c-a fost prea mult -
O, cât de-adânc am înțeles...

Dar groază mi-e de-al tău etern
Ce-n orice clipă-l regăsesc,
Din clipele ce mi se cern -
Durerea mea, cum mă sfârșesc...

Tu iartă-mă de pe acum
Că eu voi dispărea în zori...
Să știi atunci că-mi văd de drum...
Eu știu că nu-mi va fi ușor.

Și n-am primit acel Răspuns,
Ce-ar fi putut să schimbe tot...
Dar Dumnezeu îmi e de-ajuns -
Să mă-ndoiesc de El nu pot.

Rămâi cu bine, dor zdrobit,
În palma Lui de Dumnezeu...
Să crezi și tu necontenit
Că e un bine-n orice rău.

Amin.